verdișór, -oáră adj. Cam verde. S. n., pl. oare. Cov. Rachiŭ de mintă (de coloare [!] verde). V. verzișorĭ și absint. substantiv neutruverdișor
verdișor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | verdișor | verdișorul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | verdișor | verdișorului |
plural | — | — |