www.ReduPedia.ro
Definitie verde - ce inseamna verde - Dex Online

verde definitie

adio, Margareto! / și n-am cuvinte! / și-un praz verde! expr. folosită pentru a exprima indiferența totală față de cineva adjectiv adio

vérde (-e), adj.1. Care are culoarea vegetației proaspete de vară. – 2. Proaspăt, tînăr, viguros. – 3. Crud. – 4. Puternic, viteaz. – 5. (Adv.) Clar, deschis, fățiș. – Mr. vearde, megl. verdi, istr. verde. Lat. vĭrdis, în loc de vĭrĭdis (Pușcariu 1874; REW 9368a), cf. it., sp., port. verde, prov., fr., cat. vert, alb. verdë (Philippide, II, 658). Cf. varză.Der. verdeață, s. f. (culoare verde; zarzavat); verdeț (var. Olt. verdete), s. m. (peștișor de rîu, Phoxinus laevis; nuia); verdare (var. vărdare, Banat vărdaică, verdaică), s. f. (specie de ciocănitoare, Gecinus viridis); verdoi (var. verdoniu), s. m. (virdare, Fringilla chloris); verdișor, s. n. (Mold., țuică, de mentă); verdunc, adj. (verzui; varietate de struguri); verdon, s. n. (Olt., varietate de fasole verde); verziș, s. n. (ramuri cu frunze), cuvînt creat de Alecsandri; verzișor, s. m. (corp de cavalerie creat în Munt. la jumătatea sec. XVII; varietate de mere); verzui (var. verzuriu), adj. (care bate în verde); înverzi, vb. (a redeveni, a se face verde; refl., a se îngălbeni la față); înverzitor, adj. (care înverzește). – Din rom. provine sb. verdun „verzolin” „foarte verde” (Candrea, Elemente, 405). adjectiv verde

a pune (pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva). adjectiv apune

verzi s. m. pl. dolari. adjectiv verzi

verde, verzi s. m. 1. (pub.) ecologist. 2. (la sg.tox.) marijuana. 3. (înv.) băutură spirtoasă ieftină. adjectiv verde

vérde1 adj. m., f. vérde; pl. m. și f. verzi adjectiv verde

vérde2 s. n. adjectiv verde

VERDE, (I, II) verzi, adj., (III) s. n. I. Adj. 1. Care are culoarea frunzelor, a ierbii sau, în general, a vegetației proaspete de vară. ◊ Zonă verde = porțiune de teren cultivată cu iarbă, pomi, flori etc. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea cu determinarea „la față”) Palid. 2. (Despre plante sau părți ale lor) Plin de sevă, care nu s-a uscat; viu. ◊ Expr. (Substantivat) A îndruga (la) verzi și uscate = a spune lucruri inutile, nimicuri, minciuni. 3. (Despre legume și fructe) Care nu a ajuns la deplină maturitate; crud, necopt. 4. (Despre piei) Care nu a fost prelucrat, tăbăcit; brut. II. Adj. Fig. (Despre oameni) Voinic, viguros; curajos, îndrăzneț. ♦ (Adesea adverbial) Sincer, deschis, fățiș. ◊ Expr. (Adverbial) A spune verde = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente. III. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între galben și albastru, care este aceea a frunzelor, a ierbii fragede etc. ◊ Verde-de-Paris = cristale mixte de arsenit de cupru cu acetat de cupru, foarte toxice, folosite ca insecticid; soluție preparată cu aceste cristale. * Loc. adj. De verde = a) (despre cărți de joc) de culoarea numită „pică”; b) (în limbajul ghicitorilor în cărți; despre oameni) cu ochii verzi și cu pârul negru. ◊ Expr. A i se face (cuiva) verde înaintea ochilor = a i se face (cuiva) rău, a-i veni amețeală. – Lat. vir(i)dis. adjectiv verde

vérde adj. (lat. virîdis, pop. vĭrdis, it. sp. pg. verde, pv. fr. cat. vert). De coloarea [!] obișnuită a frunzelor și ĭerbeĭ (din coloarea care rezultă din galben amestecat cu albastru): primăvara cîmpu și codru e verde curat. Viŭ, plin pe sevă, nu uscat: copac verde. (Se zice și despre lemnele tăĭate care maĭ aŭ încă sevă și nu-s încă bune de foc: lemne verzĭ). Crud, necopt: poame verzĭ. Fig. Viguros: moșneag încă verde. Verzĭ și uscate, vrute și nevrute, palavre, fel de fel de vorbe. S. n. fără pl. Coloarea [!] verde: verdele place ochilor, verdele intens al stejaruluĭ, îmbrăcat în verde. Pică (la cărțile de joc): craĭ de verde. Adv. Pe față, fără ocol, sincer și hotărît: ĭ-am spus verde că-ĭ hoț. adjectiv verde

verde a. 1. care este de coloarea ierbei și a frunzelor de arbori; verzi și uscate, fleacuri, nimicuri; 2. se zice de plantele cari au încă sevă: arbore totdeauna verde; lemn verde, care nu și-a pierdut încă umezeala de când s’a tăiat; 3. fig. care are vigoare: moșneag încă verde; 4. se zice de vârsta tinerețelor comparată cu verdeața primăverii. [Vechiul-rom. vearde = lat. VIRIDIS]. ║ adv. cu francheță, hotărît: a răspunde verde. ║ n. 1. coloare verde: verdele nu supără ochii; 2. spatie (în jocul de cărți): craiu de verde. adjectiv verde

a-i spune (cuiva) ceva verde în față expr. a-i spune ceva (cuiva) direct / cu sinceritate / fără menajamente. adjectiv aispune

zâna verde expr. (înv.) absint. adjectiv zânaverde

pus pe liber / pe verde expr. concediat, dat afară din serviciu. adjectiv puspeliber

Cápul Vérde (stat) s. propriu n. adjectiv capulverde

joița verde – A patra zi din prima săptămână din Postul Mare (Paști), când „îi bine-a țesă, a bontăni, că iesă iarbă” (Memoria 2001: 25). – Lat. (dies) jovis. adjectiv joițaverde

!búrtă-vérde s. m. și f., g.-d. lui búrtă-vérde; pl. búrtă-vérde adjectiv burtăverde

burtă-verde m. om dat la interese și vieață materială și deci incapabil de cugetări mai înalte, de sentimente mai nobile: Ianache burtă-verde, porecla poporului român, ca Jacques Bonhomme în Franța sau ca John Bull în Anglia. [Lit. burtă robustă (cf. «Român verde»), adică om robit pântecelui]. adjectiv burtăverde

Capul-Verde m. 1. promontoriu la extremitatea V. a Africei; 2. grup de insule în Oceanul Atlantic, în fața Senegalului, colonie portugeză cu 147.000 loc. adjectiv capulverde

BURTĂ-VÉRDE, burtă-verde, s. m. și f. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde. adjectiv burtăverde

!múscă-vérde (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-vérzi; pl. múște-vérzi adjectiv muscă-verde

broască verde expr. (tox.) LSD-24 adjectiv broascăverde

verde ca bradul expr. sănătos, viguros, robust. adjectiv verdecabradul

proiectul verde expr. (tox.) marijuana. adjectiv proiectulverde

!vérde-de-París (substanță) s. n. adjectiv verde-de-paris

a înșira la gogoși / povești / moși pe groși / verzi și uscate expr. a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune. adjectiv aînșiralagogoși

cai verzi pe pereți expr. lucruri imposibile / de necrezut / fanteziste. adjectiv caiverzipepereți

a vorbi verde-n față expr. a spune adevărul. adjectiv avorbiverdenfață

a avea umoarea verde expr. a avea chef de scandal adjectiv aaveaumoareaverde

a spune verzi și uscate expr. a spune prostii, a vorbi fără rost. adjectiv aspuneverzișiuscate

a vorbi verzi și uscate / vrute și nevrute expr. a flecări. adjectiv avorbiverzișiuscate

a îndruga verzi și uscate expr. 1. a vorbi mult și fără rost. 2. a spune minciuni. adjectiv aîndrugaverzișiuscate

a visa cai verzi pe pereți / potcoave de cai morți expr. a visa, a spera lucruri irealizabile / fanteziste. adjectiv avisacaiverzipepereți

a umbla după cai verzi pe pereți / după potcoave de cai morți expr. (pop.) a-și face planuri irealizabile, a fi nerealist. adjectiv aumbladupăcaiverzipepereți

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului verde

verde   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular verde verdele verde verdea
plural verzi verzii verzi verzile
genitiv-dativ singular verde verdelui verzi verzii
plural verzi verzilor verzi verzilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z