VERBOMANÍE s. f. tendință de a vorbi excesiv. (< fr. verbomanie) substantiv feminin verbomanie
| verbomanie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | verbomanie | verbomania |
| plural | verbomanii | verbomaniile | |
| genitiv-dativ | singular | verbomanii | verbomaniei |
| plural | verbomanii | verbomaniilor | |