verbină definitie

VERBÍNĂ s.f. Plantă erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare; vervenă. [Var. verbenă s.f. / < lat., it. verbena, cf. fr. verveine]. substantiv femininverbină

VERBÍNĂ/VERVÉNĂ s. f. plantă erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare. (< lat. verbena, fr. verveine) substantiv femininverbină

verbínă (-ne), s. f. – Vervenă, plantă. – Mr. virghină. Lat. verbena (sec. XIX). – Der. directă din lat. (Pascu, I, 98; REW 9219) este indoielnică și mai mult cea din bg. vărbina (Conev 43). Este dubletul lui vervenă, s. f., din fr. verveine. substantiv femininverbină

!verbínă s. f., g.-d. art. verbínei; pl. verbíne substantiv femininverbină

verbină f. plantă cu florile mici lila deschise (Vervena). [Indirect din lat. VERVENA]. substantiv femininverbină

*verbínă f., pl. e (lat. verbéna, fr. verveine). O plantă verbenacee ornamentală și oficinală cu proprietățĭ amare, aromatice și astringente (verbéna officinális). – Și măturiță și sporiș. substantiv femininverbină

VERBÍNĂ, verbine, s. f. Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din lat. verbena. substantiv femininverbină