VERBIÁJ s.n. (Franțuzism) Abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală, sporovăială. [Pron. -bi-aj. / < fr. verbiage]. substantiv neutruverbiaj
VERBIÁJ s. n. abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală, sporovăială. (< fr. verbiage) substantiv neutruverbiaj
verbiáj (livr.) (-bi-aj) s. n. substantiv neutruverbiaj
VERBIÁJ s. n. (Livr.) Abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală. [Pr.: -bi-aj] – Din fr. verbiage. substantiv neutruverbiaj
| verbiaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | verbiaj | verbiajul |
| plural | verbiaje | verbiajele | |
| genitiv-dativ | singular | verbiaj | verbiajului |
| plural | verbiaje | verbiajelor | |