VERBALÍSM s. n. 1. metodă de învățământ bazată mai mult pe învățarea cuvintelor (noțiunilor) decât pe formarea raționamentului elevilor. 2. (peior.) tendință de a da mai multă importanță cuvintelor și simbolurilor decât ideilor; abuz, beție de cuvinte. (< fr. verbalisme) substantiv neutruverbalism
VERBALÍSM s.m. Metodă de învățământ care constă în a învăța mai mult cuvinte decât a forma raționamentul elevilor. ♦ Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor; abuz de cuvinte în detrimentul ideilor. [< fr. verbalisme]. substantiv neutruverbalism
verbalísm s. n. substantiv neutruverbalism
VERBALÍSM s. n. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. – Din fr. verbalisme. substantiv neutruverbalism
verbalism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | verbalism | verbalismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | verbalism | verbalismului |
plural | — | — |