verbal definitie

VERBÁL, -Ă adj. Care se transmite prin viu grai, din gură în gură. ◊ Notă verbală = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. [Cf. lat. verbalis, fr. verbal]. adjectivverbal

VERBÁL, -Ă adj. 1. care se transmite prin viu grai; oral. ♦ notă ~ă = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. 2. referitor la verb, al verbului; provenit din verb. ♦ flexiune ~ă = conjugare (1). ◊ cu valoare de verb. (< fr. verbal, lat. verbalis) adjectivverbal

verbál adj. m., pl. verbáli; f. verbálă, pl. verbále adjectivverbal

*verbál, -ă adj. (lat. verbalis). Oral, din gură: declarațiune verbală. Gram. De verb, al verbuluĭ: formă verbală. Provenit din verb: adjectiv, substantiv verbal. Adv. Din gură (nu în scris): a promite verbal. V. proces. adjectivverbal

verbal a. 1. rostit din gură, iar nu dat în scris: promisiune verbală; 2. Gram. propriu verbului, ce provine dela un verb: adjectiv verbal. V. proces. adjectivverbal

VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. ◊ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis. adjectivverbal

proces-verbal n. 1. act prin care un comisar constată un fapt, un delict; 2. darea de seamă a unei ședințe. adjectivprocesverbal

procés-verbál s. n., pl. procése-verbále adjectivproces-verbal