VERÁNT s.n. Lupă specială pentru examinarea fotografiilor. [< fr. verant]. substantiv neutruverant
VERÁNT s. n. lupă specială pentru examinarea fotografiilor. (< fr. verant) substantiv neutruverant
veránt s. n., pl. veránte substantiv neutruverant
verant substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | verant | verantul |
plural | verante | verantele | |
genitiv-dativ | singular | verant | verantului |
plural | verante | verantelor |