verandă definitie

VERÁNDĂ s.f. Balcon, galerie exterioară (la parterul sau la etajul unei case). ♦ Balcon închis cu geamuri. [< fr. véranda, cf. it., port. varanda < cuv. englez din India]. substantiv femininverandă

VERÁNDĂ s. f. galerie exterioară, balcon, terasă închisă cu geamuri. (< fr. véranda) substantiv femininverandă

verándă, verande, (vereandră), s.f. – Antreu, hol; terasă închisă. – Din germ. Veranda „cerdac, pridvor” (Țurcanu). substantiv femininverandă

verándă s. f., g.-d. art. verándei; pl. veránde substantiv femininverandă

*verándă f., pl. e (fr. véranda, d. pg. și indianu varanda). Terasă acoperită în prejuru [!] caseĭ (portic). substantiv femininverandă

verandă f. galerie ușoară pe fațada unei case. substantiv femininverandă

VERÁNDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe. – Din fr. véranda. substantiv femininverandă