VERACITÁTE s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este adevărat, conform cu realitatea. [Cf. fr. véracité, lat. veracitas]. substantiv femininveracitate
VERACITÁTE s. f. veridicitate. (< fr. véracité, lat. veracitas) substantiv femininveracitate
veracitáte (livr.) s. f., g.-d. art. veracitắții substantiv femininveracitate
*veracitáte f. (lat. verácitas, -átis, d. verax, adevărat). Calitatea de a fi adevărat: a stabili veracitatea unuĭ fapt. substantiv femininveracitate
VERACITÁTE s. f. (Livr.) Veridicitate. – Din fr. véracité, lat. veracitas, -atis. substantiv femininveracitate
veracitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | veracitate | veracitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | veracități | veracității |
plural | — | — |