VÉNUS s. f. 1. (fam.) femeie de o mare frumusețe. 2. denumire metaforică atribuită unor figurine și statuete de femei din epoca paleolitică, considerate a reprezenta tipul frumuseții, al feminității primitive. (< fr. vénus) invariabilvenus
Venus, veche divinitate de origine latină, considerată inițial drept protectoare a vegetației și a fertilității și identificată de timpuriu cu Aphrodite din mitologia greacă (v. Aphrodite). invariabilvenus
Erycina, denumire purtată de Venus, de la numele muntelui Eryx unde avea un sanctuar. invariabilerycina
Libitina, veche divinitate italică, identificată la început cu Venus, apoi cu Proserpina. Patrona înmormîntările și îndatoririle față de cei morți. invariabillibitina
Venus din Milosu expr. (er., înv.) femeie de moravuri ușoare. invariabilvenusdinmilosu
Venere (Venus) f. 1. Mit. zeița frumuseții: Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scânteie, braț molatic ca gândirea unui împărat poet EM.; 2. fig. frumusețe admirabilă: e o Venus; 3. Astr. cea mai strălucită dintre planete, numită și Luceafărul de dimineață. temporarvenere