VENTRILÓG, -Ă s.m. și f. v. ventriloc. substantiv masculin și feminin ventrilog
*ventrilóc m. (lat. ventriloquus, d. venter, pîntece, și loqui, a vorbi. V. locuțiune). Acela care posedă arta de a vorbi ca din pîntece saŭ cu o voce înfundată ca cum ar vorbi altu maĭ de departe. – Fals -log. substantiv masculin și feminin ventriloc
VENTRILÓG, -Ă s. m. și f. v. ventriloc. substantiv masculin și feminin ventrilog
| ventrilog substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ventrilog | ventrilogul | ventrilogă | ventriloga |
| plural | ventrilogi | ventrilogii | ventriloge | ventrilogele | |
| genitiv-dativ | singular | ventrilog | ventrilogului | ventriloge | ventrilogei |
| plural | ventrilogi | ventrilogilor | ventriloge | ventrilogelor | |