VENTRILÓG, -Ă s.m. și f. v. ventriloc. substantiv masculin și femininventrilog
*ventrilóc m. (lat. ventriloquus, d. venter, pîntece, și loqui, a vorbi. V. locuțiune). Acela care posedă arta de a vorbi ca din pîntece saŭ cu o voce înfundată ca cum ar vorbi altu maĭ de departe. – Fals -log. substantiv masculin și femininventriloc
VENTRILÓG, -Ă s. m. și f. v. ventriloc. substantiv masculin și femininventrilog
ventrilog substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ventrilog | ventrilogul | ventrilogă | ventriloga |
plural | ventrilogi | ventrilogii | ventriloge | ventrilogele | |
genitiv-dativ | singular | ventrilog | ventrilogului | ventriloge | ventrilogei |
plural | ventrilogi | ventrilogilor | ventriloge | ventrilogelor |