ventilator definitie

VENTILATÓR s.n. Aparat, dispozitiv folosit pentru primenirea aerului în încăperi, pentru aerajul minelor etc. [Cf. fr. ventilateur]. substantiv neutruventilator

VENTILATÓR s. n. aparat, dispozitiv care asigură primenirea aerului în încăperi, aerajul minelor etc. (< fr. ventilateur) substantiv neutruventilator

ventilatór s. n., pl. ventilatoáre substantiv neutruventilator

*ventilatór n., pl. oare. Aparat de ventilat locurile închise (camere, corăbiĭ, tunelurĭ ș. a.). Ventilatoarele electrice se compun dintr´o élice care se învîrtește pintr´un [!] curent electric. substantiv neutruventilator

ventilator n. 1. aparat ce servă a împrospăta aerul într’un loc închis (spital, corabie, uzină); 2. mașină de rotațiune menită a produce un curent de aer continuu spre a alimenta focul unui cuptor. substantiv neutruventilator

VENTILATÓR, ventilatoare, s. n. Aparat sau organ al unei mașini cu care se împrospătează aerul (viciat) într-un spațiu închis (prin deplasarea și înlocuirea lui), cu care se produc curenți de aer în uscătorii etc. – Din fr. ventilateur. substantiv neutruventilator

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiventilator

ventilator  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ventilator ventilatorul
plural ventilatoare ventilatoarele
genitiv-dativ singular ventilator ventilatorului
plural ventilatoare ventilatoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z