ventilare definitie

VENTILÁRE s.f. Acțiunea de a ventila și rezultatul ei; ventilație. [< ventila]. substantiv femininventilare

ventiláre s. f., g.-d. art. ventilắrii; pl. ventilắri substantiv femininventilare

VENTILÁRE, ventilări, s. f. Acțiunea de a (se) ventila și rezultatul ei; ventilație. - V. ventila. substantiv femininventilare

*ventilațiúne f. (lat. ventilátio, -ónis). Acțiunea de a ventila. – Și -áție și -áre. substantiv femininventilațiune

VENTÍL, ventile, s. n. Piesă care servește ca organ de închidere a unei supape. [Pl. și: ventiluri] – Din germ. Ventil. verb tranzitivventil

VENTILÁ vb. I. tr. 1. A face ventilație. 2. (Fig.) A pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.) [< fr. ventiler, cf. lat. ventilare]. verb tranzitivventila

VENTILÁ vb. tr. 1. a face ventilație. 2. (fig.) a pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.). (< fr. ventiler, lat. ventilare) verb tranzitivventila

ventilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ventileáză verb tranzitivventila

ventilà v. a împrospăta aerul cu ajutorul ventilatoarelor. verb tranzitivventilà

VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospăta aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție. – Din fr. ventiler, lat. ventilare. verb tranzitivventila

*ventiléz v. tr. (lat. véntilo, -áre, a vîntura. V. vîntur). Aerez, primenesc aeru: a ventila o mină. Fig. Agit, discut (în ainte [!] de a pune în deliberare): a ventila o ideĭe, o chestiune. verb tranzitivventilez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiventilare

ventilare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	ventilare	ventilarea
nominativ-acuzativ	plural	ventilări	ventilările
genitiv-dativ	singular	ventilări	ventilării
genitiv-dativ	plural	ventilări	ventilărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z