VENTÍL, ventile, s. n. Piesă care servește ca organ de închidere a unei supape. [Pl. și: ventiluri] – Din germ. Ventil. verb tranzitivventil
VENTILÁ vb. I. tr. 1. A face ventilație. 2. (Fig.) A pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.) [< fr. ventiler, cf. lat. ventilare]. verb tranzitivventila
VENTILÁ vb. tr. 1. a face ventilație. 2. (fig.) a pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.). (< fr. ventiler, lat. ventilare) verb tranzitivventila
ventilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ventileáză verb tranzitivventila
ventilà v. a împrospăta aerul cu ajutorul ventilatoarelor. verb tranzitivventilà
VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospăta aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție. – Din fr. ventiler, lat. ventilare. verb tranzitivventila
*ventiléz v. tr. (lat. véntilo, -áre, a vîntura. V. vîntur). Aerez, primenesc aeru: a ventila o mină. Fig. Agit, discut (în ainte [!] de a pune în deliberare): a ventila o ideĭe, o chestiune. verb tranzitivventilez
ventila verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ventila | ventilare | ventilat | ventilând | singular | plural | ||
ventilând | ventilați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ventilez | (să)ventilez | ventilam | ventilai | ventilasem | |
a II-a (tu) | ventilezi | (să)ventilezi | ventilai | ventilași | ventilaseși | ||
a III-a (el, ea) | ventilează | (să)ventilai | ventila | ventilă | ventilase | ||
plural | I (noi) | ventilăm | (să)ventilăm | ventilam | ventilarăm | ventilaserăm | |
a II-a (voi) | ventilați | (să)ventilați | ventilați | ventilarăți | ventilaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ventilează | (să)ventileze | ventilau | ventilară | ventilaseră |