VENTÍL s.n. 1. Supapă. 2. Diodă redresoare. [Pl. -le, -luri. / < germ. Ventil]. substantiv neutruventil
VENTÍL s. n. 1. piesă servind pentru închiderea unei valve. ◊ mecanism care deschide tuburile unui instrument de suflat de alamă, lungind coloana de aer și având ca efect modificarea înălțimii sunetelor. 2. diodă redresoare. (< germ. Ventil) substantiv neutruventil
ventíl (ventiluri), s. n. – Valvă de închidere a unei supape. Germ. Ventil. – Der. ventila, vb. ( a aera), din fr. ventiler; ventilator, s. n., din fr. ventilateur; ventilați(un)e, s. f., din fr. ventilation. substantiv neutruventil
*ventíl n., pl. urĭ (germ. ventil, d. lat. ventus, vînt). Supapă, válvulă, răsuflătoare. V. clapă. substantiv neutruventil
ventíl s. n., pl. ventíle temporarventil
ventil substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ventil | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |