VENITÓR, -OÁRE, venitori, -oare, adj. (Înv.) Care urmează să vină, următor. – Din veni + suf. -(i)tor. adjectivvenitor
venitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | venitor | venitorul | venitoare | venitoarea |
plural | venitori | venitorii | venitoare | venitoarele | |
genitiv-dativ | singular | venitor | venitorului | venitoare | venitoarei |
plural | venitori | venitorilor | venitoare | venitoarelor |