veninát, -néz, V. înveninez. adjectivveninat
VENINÁT, -Ă, veninați, -te, adj. (Pop.) înveninat. – V. venina. adjectivveninat
veniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 venineáză verb tranzitivvenina
VENINÁ, veninez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învenina. – Din venin. verb tranzitivvenina
veninát, -néz, V. înveninez. verb tranzitivveninat
înveninéz v. tr. (d. venin, ca lat. venenare, d. venenum, venin; it. velenare, pv. cat. enverinar, fr. envenimer, sp. pg. envenenar). Daŭ venin, otrăvesc, intoxic: tutunu înveninează organizmu [!]. Fig. Stric sufletu cu mincĭunĭ: demagogiĭ înveninează poporu. – Vechĭ și veninéz. verb tranzitivînveninez
veninat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | veninat | veninatul | veninată | veninata |
plural | veninați | veninații | veninate | veninatele | |
genitiv-dativ | singular | veninat | veninatului | veninate | veninatei |
plural | veninați | veninaților | veninate | veninatelor |