venináriță s. f., g.-d. art. venináriței; pl. veninárițe substantiv femininveninariță
venináriță f., pl. e (d. venin). Avrămească, milostivă, potroacă, o buruĭană veninoasă scrofulariacee care crește pin [!] locurĭ umede (gratiola officinális). Are proprietățĭ iritante și purgative și e întrebuințată de popor contra frigurilor, tusiĭ și durerilor de stomah [!]. substantiv femininveninariță
VENINÁRIȚĂ, veninarițe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, care se folosește în medicină pentru proprietățile ei iritante și purgative; avrămeasă (Gratiola officinalis). – Venin + suf. -ariță. substantiv femininveninariță
veninăriță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | veninăriță | veninărița |
plural | veninărițe | veninărițele | |
genitiv-dativ | singular | veninărițe | veninăriței |
plural | veninărițe | veninărițelor |