VENÉT, -Ă I. s. m. (pl.) populație indo-europeană așezată în antichitate în nord-estul Italiei, supusă de romani. II. adj. din provincia Veneția. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de veneți. (< it. veneto) adjectivvenet
VENÉT, veneți, s. m. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită în Antichitate în nord-estul Peninsulei Italice și supusă de romani; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. – Din fr. Vénètes. adjectivvenet
venétă (limbă) s. f., g.-d. art. venétei substantiv femininvenetă
venetă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | venetă | veneta |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | venete | venetei |
plural | — | — |