venerare definitie

credit rapid online ifn

VENERÁRE s.f. Faptul de a venera; venerație. [< venera]. substantiv femininvenerare

veneráre s. f., g.-d. art. venerắrii; pl. venerắri substantiv femininvenerare

credit rapid online ifn

VENERÁRE, venerări, s. f. Faptul de a venera.V. venera. substantiv femininvenerare

VENERÁ vb. I. tr. A arăta venerație față de cineva. [< fr. vénérer, it. venerare, cf. lat. venerari]. verb tranzitivvenera

VENERÁ vb. tr. a arăta venerație față de cineva sau de ceva; a stima în cel mai înalt grad. (< fr. vénérer, lat. venerari) verb tranzitivvenera

Venera = Venus. verb tranzitivvenera

venerá (a ~) vb., ind. prez. 3 venereáză verb tranzitivvenera

venerà v. a avea venerațiune pentru cineva sau ceva. verb tranzitivvenerà

VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari. verb tranzitivvenera

*veneréz v. tr. (lat. véneror, -ári). Simt un adînc respect religios: a venera un binefăcător. verb tranzitivvenerez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivenerare

venerare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular venerare venerarea
plural venerări venerările
genitiv-dativ singular venerări venerării
plural venerări venerărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z