VENERAȚIÚNE s.f. v. venerație. substantiv femininvenerațiune
*venerațiúne f. (lat. venerátio, -ónis). Respect religios părinților, unuĭ bătrîn impunător, unuĭ învățat. – Și -áție. substantiv femininvenerațiune
VENERAȚIÚNE s. f. v. venerație. substantiv femininvenerațiune
venerațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | venerațiune | venerațiunea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | venerațiuni | venerațiunii |
plural | — | — |