VENERÁȚIE s.f. 1. Respect pios pentru ceea ce este considerat sacru. 2. Respect profund pentru o anumită persoană. [Gen. -iei, var. venerațiune s.f. / cf. fr. vénération, lat. veneratio]. substantiv femininvenerație
VENERÁȚIE s. f. respect pios, adorare a ceea ce este considerat sacru. ◊ respect, stimă profundă. (< fr. vénération, lat. veneratio) substantiv femininvenerație
veneráție (-ți-e) s. f., art. veneráția (-ți-a), g.-d. veneráții, art. veneráției substantiv femininvenerație
VENERÁȚIE s. f. Respect profund, stimă deosebită, prețuire adânc respectuoasă pentru cineva sau ceva. [Var.: (înv.) venerațiúne s. f.] – Din fr. vénération, lat. veneratio, -onis. substantiv femininvenerație
*venerațiúne f. (lat. venerátio, -ónis). Respect religios părinților, unuĭ bătrîn impunător, unuĭ învățat. – Și -áție. substantiv femininvenerațiune
venerație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | venerație | venerația |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | venerații | venerației |
plural | — | — |