vendetă definitie

VENDÉTĂ s.f. Răzbunare sângeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară în Corsica, antrenând familii întregi; (p. ext.) ură, sete de răzbunare. [< it., fr. vendetta]. substantiv femininvendetă

VENDÉTĂ s. f. răzbunare sângeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară în Corsica, antrenând familii întregi. ◊ (p. ext.) ură, sete de răzbunare; vindictă. (< it. vendetta) substantiv femininvendetă

vendétă s. f., g.-d. art. vendétei; pl. vendéte substantiv femininvendetă

vendetă f. ură ce există în Corsica între două familii și care produce răsbunări. substantiv femininvendetă

VENDÉTĂ, vendete, s. f. Cutumă justițiară frecventă în trecut în Corsica și în sudul Italiei, potrivit căreia o stare de inimiciție provocată de o ofensă sau de un omor se extindea și asupra rudelor victimei, care își asumau obligația de a o răzbuna; p. gener. ură puternică, sete de răzbunare nestăpânită. – Din it. vendetta. substantiv femininvendetă