venderéŭ, V. vindireŭ. temporar vendereŭ
vindiréŭ m. (ung. vándor [solyom, șoĭm], călător. V. handralăŭ). Est. Un fel de ulĭ foarte mic care trăĭește și pin [!] zidurile clopotnițelor. – Și vendereŭ (Î. I. 1937, 846). temporar vindireŭ
