VENATÚRĂ s. f. ramificație de dungi, de vine, ca a marmurei (pe suprafața unui lemn, a unei pietre etc.). (< it. venatura) substantiv femininvenatură
venatură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | venatură | venatura |
plural | venaturi | venaturile | |
genitiv-dativ | singular | venaturi | venaturii |
plural | venaturi | venaturilor |