VENALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este venal, coruptibil. ♦ (La pl.) Fapte de om venal. [Cf. fr. vénalité, lat. venalitas]. substantiv femininvenalitate
VENALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este venal. 2. faptă venală. (< fr. vénalité) substantiv femininvenalitate
venalitáte (livr.) s. f., g.-d. art. venalitắții; (fapte) pl. venalitắți substantiv femininvenalitate
*venalitáte f. (lat. venálitas, -átis). Caracteru de a fi venal. substantiv femininvenalitate
venalitate f. caracterul celor venale. substantiv femininvenalitate
VENALITÁTE, (2) venalități, s. f. 1. (Livr.) însușirea, caracterul a ceea ce este venal. 2. Faptă venală. – Din fr. vénalité. substantiv femininvenalitate
venalitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | venalitate | venalitatea |
plural | venalități | venalitățile | |
genitiv-dativ | singular | venalități | venalității |
plural | venalități | venalităților |