velíște, (velâște), s.n. – (Stră)vechime, din strămoși (Memoria 2004). – Din veleat. substantiv femininveliște
vĭéliște și (Mold.) vé- și ví- f. (vsl. *vĭelište, d. vĭeĭati, a sufla. V. izbeliște). Rar. În vĭeliștea vîntuluĭ, în bătaĭa vîntuluĭ. – Greșit je-, ge-, pron. dial. V. áret, pradă, pravăț, steriță, vileag. substantiv femininvĭeliște
VELÍST, -Ă s.m. și f. Sportiv care conduce o ambarcație cu pânze. [< velă + -ist]. substantiv masculin și femininvelist
VELÍST, -Ă s. m. f. sportiv care conduce o ambarcație cu vele. (< velă + -ist) substantiv masculin și femininvelist
velíst s. m., pl. velíști substantiv masculin și femininvelist
VELÍST, -Ă, veliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care participă la concursuri de vele. – Velă + suf. -ist. substantiv masculin și femininvelist
velístă s. f., g.-d. art. velístei; pl. velíste substantiv masculin și femininvelistă
veliște | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | veliște | veliștea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | veliști | veliștii |
plural | — | — |