VELEITÁTE s.f. Pretenție, dorință, ambiție (nejustificată). [Pron. -le-i-. / cf. fr. velléité, lat. sc. velleitas < velle – a voi]. substantiv femininveleitate
VELEITÁTE s. f. pretenție, dorință, ambiție (nejustificată). (< fr. velléité) substantiv femininveleitate
veleitáte (-le-i-) s. f., g.-d. art. veleitắții; pl. veleitắți substantiv femininveleitate
*veleitáte f. (mlat. velléitas, -átis, d. lat. velle, a voi). Voință slabă și fără efect: a avut și el odată veleitatea de a fi prezident de republică. substantiv femininveleitate
VELEITÁTE, veleități, s. f. Dorință, pretenție, ambiție (nejustificată). [Pr.: -le-i-] – Din fr. velléité. substantiv femininveleitate
veleitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | veleitate | veleitatea |
plural | veleități | veleitățile | |
genitiv-dativ | singular | veleități | veleității |
plural | veleități | veleităților |