veleat definitie

veleát, s.n. – (înv.) Dată, an, termen: „Meseța ianuarie 20 de zile, veleat 1769„. – Din sl. vuleto „în anul...”. substantiv neutru veleat

veleát (înv.) (-leat) s. n., pl. veleáturi substantiv neutru veleat

veleát (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. vŭ lĭeto, în timpu. V. leat). Data anuluĭ (Vechĭ). Termin, hotar în timp: veleatu vĭețiĭ, atîta ĭ-a fost veleatu. A-ĭ ĭeși veleatu (unuĭ om, unuĭ lucru), a-ĭ trece timpu, a se demoda. – Vechĭ și vă-. substantiv neutru veleat

veleat n. 1. data anului (arhaism); 2. fig. termenul vieții: ți-a sosit veleatul POP. [Slav. VŬ LĬETO, în timp (formulă adverbială devenită nume substantiv)]. substantiv neutru veleat

VELEÁT, veleaturi, s. n. (înv.) 1. Timp fixat, hotârât pentru realizarea a ceva; dată, termen; p. ext. an. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul. 2. Durată a vieții, trai. ♦ (În construcție cu verbele „a veni”, „a sosi”) Sfârșitul vieții; moartea. [Var.: văleát s. n.] – Din sl. vŭlĕto „în anul...”. substantiv neutru veleat