VELATÚRĂ s.f. (Mar.) Totalitatea pânzelor unei corăbii. [< it. velatura]. substantiv femininvelatură
VELATÚRĂ s. f. 1. ansamblul velelor unei nave. 2. (pict.) glasiu translucid, dar și puțin voalat. (< it. velatura) substantiv femininvelatură
velatúră s. f., g.-d. art. velatúrii; pl. velatúri substantiv femininvelatură
*velatúră f., pl. ĭ (it. velatura). Mar. Totalitatea velelor. substantiv femininvelatură
VELATÚRĂ, velaturi, s. f. Totalitatea velelor unei nave cu pânze. – Din it. velatura. substantiv femininvelatură
velatură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | velatură | velatura |
plural | velaturi | velaturile | |
genitiv-dativ | singular | velaturi | velaturii |
plural | velaturi | velaturilor |