VEHICULÁ vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer]. adjectivvehicula
VEHICULÁ vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer]. verb tranzitivvehicula
VEHICULÁ vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer) verb tranzitivvehicula
vehiculá (a ~) vb., ind. prez. 3 vehiculeáză verb tranzitivvehicula
VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi. – Din fr. vehiculer. verb tranzitivvehicula
| vehiculat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | vehiculat | vehiculatul | vehiculată | vehiculata |
| plural | vehiculați | vehiculații | vehiculate | vehiculatele | |
| genitiv-dativ | singular | vehiculat | vehiculatului | vehiculate | vehiculatei |
| plural | vehiculați | vehiculaților | vehiculate | vehiculatelor | |