vegetare definitie
- Vezi aici mai multe rimevegetare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuve
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuveg
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
VEGETÁRE s.f. Faptul de a vegeta. [< vegeta]. substantiv femininvegetare
vegetáre s. f., g.-d. art. vegetắrii; pl. vegetắri substantiv femininvegetare
VEGETÁRE, vegetări, s. f. Faptul de a vegeta. – V. vegeta. substantiv femininvegetare
VEGETÁ vb. I. intr. 1. (Despre plante) A trăi, a crește. 2. (Fig.; despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. [< fr. végéter, cf. lat. vegetare]. verbvegeta
VEGETÁ vb. intr. 1. (despre plante) a trăi, a crește. 2. (fig.; despre oameni) a trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. (< fr. végéter, lat. vegetare) verbvegeta
vegetá (a ~) vb., ind. prez. 3 vegeteáză verbvegeta
vegetà v. 1. a se nutri și crește (vorbind de vegetale); 2. fig. a trăi în inacțiune sau într’o stare mizeră. verbvegetà
VEGETÁ, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. 2. Fig. (Despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate. – Din fr. végéter, lat. vegetare. verbvegeta
*vegetéz v. intr. (lat. végeto, -áre, a vivifica d. végetus, viguros, derivat d. vegére, a fi vioĭ; fr. végéter). Cresc, mă dezvolt (vorbind de plante). Fig. Trăĭesc nemișcat, obscur, retras, uĭtat orĭ în mizerie: a vegeta într´o bĭată slujbă. V. lîncezesc, puchinesc, huzuresc. verbvegetez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivegetare
| vegetare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | vegetare | vegetarea |
| plural | vegetări | vegetările | |
| genitiv-dativ | singular | vegetări | vegetării |
| plural | vegetări | vegetărilor | |