vegetație definitie

VEGETÁȚIE s.f. 1. Creșterea, dezvoltarea unei plante; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. Totalitatea arborilor și a plantelor (dintr-o regiune, dintr-o țară etc.). 3. (Med.) Excrescență patologică care se formează la suprafața unui organ. [Gen. -iei, var. vegetațiune s.f. / < fr. végétation, lat.med. vegetatio]. substantiv feminin vegetație

VEGETÁȚIE s. f. 1. creștere, dezvoltare a plantelor; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. totalitatea plantelor și a fitocenozelor care populează un anumit teritoriu. 3. (med.; pl.) excrescențe patologice care se formează la suprafața unui organ. (< fr. végétation, lat. vegetatio) substantiv feminin vegetație

vegetáție (-ți-e) s. f., art. vegetáția (-ți-a), g.-d. art. vegetáției; pl. vegetáții, art. vegetáțiile (-ți-i-) substantiv feminin vegetație

VEGETÁȚIE, vegetații, s. f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zonă, țară etc., distribuite și asociate după anumite condiții naturale; mulțime de plante. ♦ Creștere, dezvoltare și întreținere a vieții unei plante. 2. Excrescență care se formează, se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor; polip. [Var.: vegetațiúne s. f.] – Din fr. végétation, lat. vegetatio, -onis. substantiv feminin vegetație

*vegetațiúne f. (mlat. vegetátio, -ónis). Acțiunea de a vegeta (o plantă care merge bine, un om care trăĭește retras orĭ o duce greŭ). Verdeață (plante, copacĭ): exuberanta vegetațiune tropică. Med. Crescătură, excrescență (în nas, gît saŭ urechĭ). – Și -áție. V. polip. substantiv feminin vegetațiune

vegetați(un)e f. 1. acțiunea de a vegeta; 2. desvoltarea vegetalelor; 3. fig. starea celui ce duce o vieață inertă, obscură; 4. (colectiv) arbori, plante: o vegetațiune puternică. substantiv feminin vegetațiune