vecuire definitie

vecuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vecuiésc, imperf. 3 sg. vecuiá; conj. prez. 3 să vecuiáscă verbvecui

vecuì v. a trăi un timp îndelungat: națiile ce vecuiau în aceaș țară BALC. [V. veac]. verbvecuì

VECUÍ, vecuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A locui, a trăi, a petrece vreme îndelungată undeva sau cu cineva. – Veac + suf. -ui. verbvecui

vecuĭésc și văcuĭésc v. intr. (d. veac). Îmĭ petrec veacu (vacu), trăĭesc: lupu văcuĭește în pădure, și bețivu în cîrcĭumă. verbvecuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivecuire

vecuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vecuire vecuirea
plural vecuiri vecuirile
genitiv-dativ singular vecuiri vecuirii
plural vecuiri vecuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z