VÉCSEL s.n. (Rar) Poliță. [< germ. Wechsel]. substantiv neutru vecsel
vécsel (-le), s. n. – Poliță. Germ. Wechsel (Candrea). substantiv neutru vecsel
vécsel (înv.) s. n., pl. vécsele substantiv neutru vecsel
VÉCSEL, vecsele, s. n. (înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel. substantiv neutru vecsel
| vecsel substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | vecsel | vecselul |
| plural | vecsele | vecselele | |
| genitiv-dativ | singular | vecsel | vecselului |
| plural | vecsele | vecselelor | |