vecinic definitie

véșnic, -ă adj. (vsl. vĭečĭnŭ cu sufixu -nic, de unde s´a făcut vecĭnic, formă veche, azĭ veșnic; bg. vĭečen, rus. vĭečnyĭ. V. veac. Cp. cu pașnic). Etern: vĭața viitoare e veșnică. Perpetuŭ, de vecĭ: proprietate veșnică. (V. uric 1). Veșnica pomenire, ultima rugăcĭune care li se cîntă morților. Fam. Iron. A cînta cuĭva veșnica pomenire, a-ĭ prezice sfîrșitu: opozițiunea cîntă guvernuluĭ veșnica pomenire. Adv. Aicĭ veșnic bate vîntu. adjectivveșnic

vecĭnic, V. veșnic. adjectivvecĭnic

vecinic (veșnic) a. etern: vieața vecinică. [Tras din slav. VĬEČĬNŬ, etern]. adjectivvecinic

VÉCINIC, -Ă adj. v. veșnic. adjectivvecinic