vecinic definitie

véșnic, -ă adj. (vsl. vĭečĭnŭ cu sufixu -nic, de unde s´a făcut vecĭnic, formă veche, azĭ veșnic; bg. vĭečen, rus. vĭečnyĭ. V. veac. Cp. cu pașnic). Etern: vĭața viitoare e veșnică. Perpetuŭ, de vecĭ: proprietate veșnică. (V. uric 1). Veșnica pomenire, ultima rugăcĭune care li se cîntă morților. Fam. Iron. A cînta cuĭva veșnica pomenire, a-ĭ prezice sfîrșitu: opozițiunea cîntă guvernuluĭ veșnica pomenire. Adv. Aicĭ veșnic bate vîntu. adjectivveșnic

vecĭnic, V. veșnic. adjectivvecĭnic

vecinic (veșnic) a. etern: vieața vecinică. [Tras din slav. VĬEČĬNŬ, etern]. adjectivvecinic

VÉCINIC, -Ă adj. v. veșnic. adjectivvecinic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivecinic

vecinic  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vecinic vecinicul vecinică vecinica
plural vecinici vecinicii vecinice vecinicele
genitiv-dativ singular vecinic vecinicului vecinice vecinicei
plural vecinici vecinicilor vecinice vecinicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z