VECINÁȘ, -Ă, vecinași, -e, s. m. și f. (Rar) Vecinel. – Din vecin + suf. -aș. substantiv masculin și feminin vecinaș
vecináș m. (dim. d. vecin). Doc. sec. 17. Vecin (șerb). substantiv masculin și feminin vecinaș
| vecinaș | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | vecinaș | vecinașul | vecinașă | vecinașa |
| plural | vecinași | vecinașii | vecinașe | vecinașele | |
| genitiv-dativ | singular | vecinaș | vecinașului | vecinașe | vecinașei |
| plural | vecinași | vecinașilor | vecinașe | vecinașelor | |