vechitură definitie
- Vezi aici mai multe rimevechitură
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuve
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvec
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cură
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuură
vechitúră s. f., g.-d. art. vechitúrii; pl. vechitúri substantiv femininvechitură
vechitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Vechime: vechitura vremurilor (N. Cost.). Azĭ. Lucru vechĭ (maĭ ales haĭne): un Jidan care cumpăra vechiturĭ. substantiv femininvechitură
vechitură f. lucru vechiu. substantiv femininvechitură
VECHITURĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanță. 2. (Rar) Vechime (1); uzură. – Vechi + suf. -tură. substantiv femininvechitură
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivechitură
| vechitură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | vechitură | vechitura |
| plural | vechituri | vechiturile | |
| genitiv-dativ | singular | vechituri | vechiturii |
| plural | vechituri | vechiturilor | |