vechitură definitie

vechitúră s. f., g.-d. art. vechitúrii; pl. vechitúri substantiv femininvechitură

vechitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Vechime: vechitura vremurilor (N. Cost.). Azĭ. Lucru vechĭ (maĭ ales haĭne): un Jidan care cumpăra vechiturĭ. substantiv femininvechitură

vechitură f. lucru vechiu. substantiv femininvechitură

VECHITURĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanță. 2. (Rar) Vechime (1); uzură. – Vechi + suf. -tură. substantiv femininvechitură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivechitură

vechitură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vechitu vechitura
plural vechituri vechiturile
genitiv-dativ singular vechituri vechiturii
plural vechituri vechiturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z