vechilî́c n., pl. urĭ (turc. vekillyk). Rar. Calitatea de vechil. substantiv neutruvechilîc
vechilâc | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vechilâc | vechilâcul |
plural | vechilâcuri | vechilâcurile | |
genitiv-dativ | singular | vechilâc | vechilâcului |
plural | vechilâcuri | vechilâcurilor |