veștejit definitie

veștejit a. care a ajuns veșted; veștejit fără de vreme EM. adjectiv veștejit

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. Veșted. [Var.: vestejít, -ă, (pop.) veștezít, -ă adj.] – V. veșteji. adjectiv veștejit

VEȘTEZÍT, -Ă adj. v. veștejit. adjectiv veștezit

VESTEJÍT, -Ă adj. v. veștejit. adjectiv vestejit

VESTEJÍ vb. IV v. veșteji. verb tranzitiv vesteji

veștejí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veștejésc, imperf. 3 sg. veștejeá; conj. prez. 3 să veștejeáscă verb tranzitiv veșteji

veștejì v. 1. a (se) face veșted: soarele veștejește florile; 2. fig. a altera frăgezimea, puritatea: necazurile au veștejit tinerețele sale; 3. a defăima, a necinsti: a veșteji reputațiunea cuiva. verb tranzitiv veștejì

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină veșted (1); a (se) ofili. 2. Refl. și intranz. Fig. (despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vestejí, (pop.) veștezí vb. IV] – Din veșted. verb tranzitiv veșteji

veștejésc și (est) -zésc v. tr. (d. veșted, ca netezesc d. neted, ĭar -jesc supt [!] infl. luĭ ș orĭ ca rătunzesc, -jesc). Fac veșted: soarele prea tare veștezește florile. Fig. Ofilesc: necazurile l-aŭ veștezit. Critic aspru, reprobez (după fr. flétrir): a veștezi purtarea unuĭ trădător. V. refl. Florile s´aŭ veștezit. – Vechĭ și P. P. și intr.: floarea veștezește. verb tranzitiv veștejesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului veștejit

veștejit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular veștejit veștejitul veșteji veștejita
plural veștejiți veștejiții veștejite veștejitele
genitiv-dativ singular veștejit veștejitului veștejite veștejitei
plural veștejiți veștejiților veștejite veștejitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z