reduceri si promotii 2018
Definitie veșmânt - ce inseamna veșmânt - Dex Online

veșmânt definitie

veșmînt (-mínte), s. n. – Îmbrăcăminte, odăjdii. – Var. veștmînt, vestmînt.Mr. visminte, veștemintu, megl. vișmint. Lat. vestῑmentum (Pușcariu 1878; REW 9281), cf. it. vestimento, prov. vestiment, fr. vêtement, cat., sp., port. vestimenta. Prezența lui ș se datorează probabil unei faze intermediare *veștimînt (după Pușcariu, unei contaminări cu învește). – Der. veș(t)mîntărie, s. f. (odaie sau dulap pentru odăjdii, în biserici); înveș(t)mînta, vb. (a îmbrăca). substantiv neutru veșmînt

veșmấnt s. n., pl. veșmínte substantiv neutru veșmânt

veșmî́nt n., pl. inte, vechĭ și urĭ (lat. vestimentum, supt [!] infl. vechĭuluĭ învăsc, a învește, a îmbrăca). Vechĭ. Haĭnă. Azĭ. Haĭnă preuțească în oficiŭ (odăjdiĭ). Fig. Zăpada e veșmîntu ĭerniĭ, frunza a veșmîntu codruluĭ. – Vechĭ și vă-. substantiv neutru veșmînt

veșmânt n. 1. haină; fig. cuvântul e veșmântul cugetării; 2. pl. odăjdii. [Lat. VESTIMENTUM]. substantiv neutru veșmânt

VESMẤNT s. n. v. veșmânt. substantiv neutru vesmânt

VEȘMẤNT, veșminte, s. n. Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. ♦ (La pl.) Odăjdii. [Var.: veștmấnt, vestmấnt, vesmấnt s. n.] – Lat. vestimentum. substantiv neutru veșmânt

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului veșmânt

veșmânt   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular veșmânt veșmântul
plural veșminte veșmintele
genitiv-dativ singular veșmânt veșmântului
plural veșminte veșmintelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z