vatală definitie

vatálă f., pl. e (bg. vátalo, pl. vatala). Pl. Cele doŭă lemne (care formează un cadru cu altele doŭă micĭ) care țin spata războĭuluĭ de țesut. – În Olt. brîgle. substantiv femininvatală

brâgle f. pl. în Oltenia și Tr.: vatale (la stative). [Origină necunoscută]. substantiv femininbrâgle

vatale f. pl. V. băteală: vatala de sus și de jos. [Bulg. VATALI]. substantiv femininvatale

VATÁLĂ s. f. v. vătală. substantiv femininvatală

vătálă (-le), s. f. – Organ mobil al războiului de țesut. Bg. vatala, vatalo (Tiktin; Conev 61), cf. slov. vatal. substantiv femininvătală

vătálă s. f., g.-d. art. vătálei; pl. vătále substantiv femininvătală

VĂTÁLĂ, vătale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: vatálă s.f] – Din bg. vatala. substantiv femininvătală