vată definitie

vátă s. f. – Material făcut din fibre scurte de bumbac. Germ. Watte (Cihac, II, 451; Borcea 217; Tiktin), cf. pol. wata, bg., sb., cr., rus. vata, it. ovatta, fr. ouate, sp. guata. – Der. vătui, vb. (a bumbăci, a capitona); vătuit, adj. (plușat); vătuială, s. f. (înfoiere, afînare). substantiv femininvată

vátă s. f., g.-d. art. vátei substantiv femininvată

vátă f., pl. inuz. e (rus. váta, d. germ. watte, fr. ouate, it. ovatta, sp. huata). Bumbac prefăcut în firicele. (Se întrebuințează la căptușit haĭnele și la pansamente). V. scamă. substantiv femininvată

vată f. bumbac dărăcit și mătăsos ce servă a căptuși haine, plapome, etc. [Nemț. WATE]. substantiv femininvată

VÁTĂ s. f. Material format din fibre elastice de bumbac scurte și subțiri care se întrepătrund și formează o masă compactă albă, folosit pentru pansamente, în diferite procese tehnice etc. ◊ Vată de hârtie = produs similar vatei obținut din celuloza de lemn, care se folosește în medicină, în locul vatei de bumbac, sau la ambalaj. Vată de zahăr = produs alimentar dulce, pufos, asemănător cu vata, care se obține, prin centrifugare, dintr-o soluție de zahăr; se vinde în comerț înfășurat pe bețișoare de lemn. Vată de zgură = material obținut din zgura topită, lăsată să curgă încet în apă, utilizat ca izolant termic și acustic. Vată de sticlă = masă de fibre scurte de sticlă împâslite, folosită ca izolant termic și acustic. – Din germ. Watte. substantiv femininvată

a o da în vată expr. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. substantiv femininaodaînvată

a avea vată în urechi expr. a avea auzul slab, a nu auzi bine substantiv femininaaveavatăînurechi