vast definitie

vast s. m. – 1. Pumn, mînă. – 2. Lovitură de pumn. Țig. vast (Graur 194; Juilland 179). Cuvînt de argou, der. văstui, vb. (a pălmui); văstuială, s. f. (bătaie). adjectiv vast

VÁST, -Ă adj. Întins, de dimensiuni foarte mari, de mari proporții. ♦ Complex; care se extinde în multe domenii. [< fr. vaste, it. vasto, lat. vastus]. adjectiv vast

VAST, -Ă adj. de dimensiuni, de proporții foarte mari; întins, larg. ◊ spațios. ◊ care se extinde în multe domenii; complex, bogat. (< fr. vaste, lat. vastus) adjectiv vast

vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste adjectiv vast

vast, vasturi s. n. (intl.) buzunar cu bani. adjectiv vast

*vast, -ă adj. (lat. vastus, devastat, imens). Întins, imens: vastu ocean. Fig. Colosal, nemărginit: proĭect vast, cultură vastă. adjectiv vast

vast a. 1. care este de o foarte mare întindere: șesuri vaste; bogăția cea splendidă și vastă Em.; fig. proiecte vaste; 2. care îmbrățișează multe lucruri: spirit vast. adjectiv vast

VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus. adjectiv vast

a da cu vastu’ expr. (intl.) a fura din buzunare. adjectiv adacuvastu

a cardi un vast expr. (intl.) a lovi cu pumnul. adjectiv acardiunvast