bazilicále / vasilicále (înv.) s. f. pl. substantiv femininbazilicale
vasilicále f. pl. (ngr. vasiliká). O compilațiune grecească a dreptuluĭ roman, începută de împăratu Vasile (Basiliŭ) și terminată de Leon Filosofu (870-893). Vasilicalele aŭ fost în vigoare la noĭ pînă la publicarea codurilor luĭ Caragea și Calimah (1817). – Fals basilicale (că nu e cuv. vgr. Cp. cu biserică). substantiv femininvasilicale
Vasilicale f. pl. compilațiune greacă a dreptului roman, începută de împăratul Vasile I (870): Vasilicalele sau Legile împărătești fură la noi în vigoare până la publicarea Codicilor lui Caragea si a lui Calimah (1817). [Gr. mod.]. substantiv femininvasilicale
VASILICÁLE s. f. pl. Culegere de texte juridice, în 60 de cărți, alcătuită în sec. IX-X din ordinul împăraților bizantini Vasile I și Leon VI înțeleptul, care a înlocuit legislația lui Justinian și a fost folosită și în Țările Române până în 1865. [Var.: bazilicále s. f. pl.] – Din ngr. vasilikále. substantiv femininvasilicale
vasilicale substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vasilicale | vasilicalele |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | vasilicale | vasilicalelor |
plural | — | — |