vască definitie
- Vezi aici mai multe rimevască
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuva
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvas
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuscă
VÁSCĂ s.f. Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ în special în parcuri. [< it. vasca, cf. fr. vasque]. substantiv femininvască
váscă s. f., g.-d. art. váscei; pl. vásce substantiv femininvască
VÁSCĂ s. f. recipient în formă de cupă, ca element decorativ în parcuri. (< it. vasca, fr. vasque) substantiv femininvască
VÁSCĂ, vasce, s. f. (Arhit.) Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ (în parcuri, în piețe publice etc.). – Din it. vasca, fr. vasque. substantiv femininvască
vîșc, a á v.intr. (var. din mișc). Nord. Mă mișc răpede [!] și-mĭ schimb locu (vorbind de peștĭ cînd îĭ pîndeștĭ ca să-ĭ loveștĭ cu ostia). Mă mișc puțin (ca să scap): băĭetanu n´are´ncotro vîșca (Drum drept, 1916, 377). verbvîșc
vîșcá (-c, át), vb. – A se mișca, a face o mișcare. – Var. vîșcîi. Creație expresivă, cf. fîșcîi (Scriban se gîndește la o legătură cu mișca, care nu pare probabilă). verbvîșca
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 v'âșcă; conj. prez. 3 să v'âște verbvâșca
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. verbvâșca
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivască
| vască | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | vască | vasca |
| plural | vasce | vascele | |
| genitiv-dativ | singular | vasce | vascei |
| plural | vasce | vascelor | |