VARVARÍC s. m. (Reg., în expr.) Mustață (sau mustăți) în varvaric = mustăți lungi și răsucite în sus. – Comp. ngr. varvarikos. substantiv masculinvarvaric
varvaríc (în) loc. adv. (cp. cu ngr. varvariká, ca barbariĭ). Rar. Cu mustața´n varvaric, cu mustața în sus: cu mustața´n varvaric, cum stă bine la voĭnic (P. P.). – Și barbaríc. substantiv masculinvarvaric
varvaric m. haiduc, cu mustățile lungi și groase: cu mustăți de varvaric cum stă bine la voinic POP. [Gr. mod. VARVARIKÒS, barbar]. substantiv masculinvarvaric
varvaric substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | varvaric | varvaricul |
plural | varvarici | varvaricii | |
genitiv-dativ | singular | varvaric | varvaricului |
plural | varvarici | varvaricilor |