vărós adj. m., pl. văroși; i. văroásă, pl. văroáse adjectivvăros
văros a. calcar: pământ văros. [V. var]. adjectivvăros
VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os. adjectivvăros
oráș n., pl. e (ung. város, de unde și bg. sîrb. varoš, oraș; turc. varoš, suburbie, alb. varróš, ngr. varósi). Asociațiunea unuĭ mare număr de case și curțĭ aliniate pe laturile stradelor [!]: orașele Statelor Unite s´aŭ dezvoltat răpede [!]. Locuitoriĭ unuĭ oraș: tot orașu e în picĭoare. Ședere la oraș, modu de vĭață al orășenilor: orașu te slăbește. Orașu etern, Roma: orașu sfînt, Ĭerusalimu, Medina, Meca, Roma, după religiunĭ. La oraș, într´un oraș (în opoz. cu la țară). În oraș, nu acasă: Acasă-ĭ boĭeru? – Nu. E în oraș. – În Serbia vároș (după sîrb.). V. cetate, urbe, sat. temporaroraș
város, -ă, adj. – (ref. la oi) Cu lâna de culoare albă cu roșu (Latiș 1993); alb-murdar (Georgeoni 1936). – Din magh. vörös „roșu„. temporarvaros
varóș s. n. – Suburbie, mahala. Tc. varoș (Tiktin), cf. sb. varoš. Sec. XVIII, înv. temporarvaroș
vároș, V. oraș. temporarvaroș