VARIOCUPLÓR s. n. (telec.) aparat din două înfășurări, fixă și mobilă, fiecare aparținând unui circuit diferit, dar cuplat unul cu celălalt inductiv, astfel încât cuplajul să fie reglabil. (< fr. variocupleur) substantiv neutruvariocuplor
variocuplor substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | variocuplor | variocuplorul |
plural | variocuploare | variocuploarele | |
genitiv-dativ | singular | variocuplor | variocuplorului |
plural | variocuploare | variocuploarelor |